DE LA ALGORITM LA LOGARITM
Când condițiile economice prevestesc o dezordine socială completă, trebuie făcută o examinare pentru a determina cauza și a aborda şi încerca măsuri de îmbunătățire.
Vor fi oferite multe puncte de vedere, dar principalul efort trebuie să fie separarea și păstrarea adevărului de eroarea practicii. Acest lucru se datorează creșterii, de-a lungul secolelor, a unei practici exact opuse teoriei bunelor relațiilor umane.
Armonizarea practicii cu teoria elimină ipocrizia. Omul a creat o lume nefirească, nenaturală și nu este dispus sau se teme să se confrunte cu relația naturală. Obiectivul general al economiei sociale va fi de a ajuta la traducerea unei relații adevărate între Natură și Om și mai ales între oameni.
Istoria și autobiografia au o valoare redusă până când nu sunt rafinate și direcționate spre utilizare în prezent și viitor. Simplitatea și valoarea conciziei provin din conștientizarea faptului că în majoritatea discursurilor nu se află mai mult decât o idee. Economia socială autentică pledează pentru o înțelegere mai largă și mai empatică, cu apel la toleranță față de idei, prin căutarea de a ridica standardul facultăților noastre individuale de percepție.
Plănuirea economiei noastre sociale va fi recunoscută mai târziu ca una dintre ideile semnificative ale timpului nostru, posibil comparabilă cu ideea de evoluție din secolul al XIX-lea și cu relativismul din secolul al XX-lea.
Trebuie să o luăm în considerare, pentru că este o idee care atinge aspecte existenţiale esenţiale în legătură cu adevărul condiţiei umane și nu o putem evita. Efortul creativ și cooperarea, în calitate de condiții constante sunt profesori de la care putem învăța valoarea efortului individual și cooperativ. Acesta este deja probabil începutul unei metode, în care serviciul, prietenia și cooperarea sunt factori inspiratori. Din schimbul de opinii cu multe persoane și din încercarea de a corela valoarea găsită în ascultare și observare poate veni şi altă parte a metodei. Preferabile sunt discuţiile individuale la început, mai degrabă decât cu un grup, deoarece oferă o gamă mai largă și un schimb mai bun de gânduri și experiențe.
Necesitatea de astăzi însă impune o înțelegere mai rapidă și mai extinsă a creșterii condițiilor haotice din jurul nostru, dacă vrem să păstrăm binele din viață care a fost găsit prin secole de încercări și erori.
PLĂNUIREA – Scurtă descriere a plănuirii
Ideea plănuirii cuprinzătoare (spre deosebire de rigida planificare) este o impresie timpurie primită intuitiv care duce la iniţierea unui studiu preliminar necesar. Acesta poate fi urmat de elaborarea unei plănuiri generale, despre care să se poată spune că încorporează toate nevoile prezente și viitoare care se pot “vedea” atunci, mulți factori pe lângă interesul privat, comun și public, fără a se aștepta ca totul să urmeze o metodă definită și determinabilă.
Factorii principali pot fi căutați și dezvoltați într-o plănuire cuprinzătoare, încrederea poate fi asigurată prin înțelegere, iar părțile pot fi asamblate sau realizate independent, în ceea ce privește cerințele economice și individuale, datorită corelării părților cu întreaga plănuire.
Putem spune că orice plănuire, pentru a fi valoroasă, trebuie mai întâi să fie cuprinzătoare, dar suficient de flexibilă, astfel încât nevoile viitoare să nu ignore ideea de bază, ci să ofere doar schimbările necesare care îmbunătățesc metoda (sau tehnica), în circumstanțele vremii.
Tehnica este doar unul dintre factori și i s-a acordat întotdeauna prea multă importanță.
Tehnica, în timp, tinde să copleșească ideea. Observați cum tehnica a deposedat sistemul monetar de semnificația sa.
Acest lucru este valabil astăzi pentru arte, educație, drept, sănătate, etc.; de asemenea, unele dintre științele mai noi dau dovezi că s-au implicat prea profund în tehnică, iar altele au capitulat de-a dreptul în faţa tehnologiei.
Nici o idee nu este sacră sau liberă de influența exploatării și comercializării ei sub prejudecățile și practicile noastre contemporane.
Importanța plănuirii este atinsă atunci când se înțelege că tehnica este doar un singur factor și trebuie să fie legată de întreaga idee sau problemă.
PERCEPȚIE ȘI TOLERANȚĂ
Complexitatea opiniei de astăzi, care se ridică la o „Confuzie a Limbilor”, reprezintă multe secole de concepții greșite și neadevăruri aplicate.
De fapt, toată confuzia este provocată de om și rezultă din neînțelegeri.
Acest lucru este ilustrat de punctele noastre de vedere egoiste şi individualiste tradiționale, înrădăcinate, care continuă să obstrucționeze și să întârzie acțiunea constructivă.
Va trebui să dezvoltăm „Plănuirea” pentru o viață bună bazată pe înțelegere, prin corectarea erorilor acumulate de-a lungul secolelor.
Vom găsi semnificație în relația dintre percepție și toleranță, ca ajutor pentru înțelegere.
În ce constă percepția?
Percepția combină experiența gândirii și a simțurilor fizice, care implică recunoașterea adevărului sau a faptului.
Putem face următoarele scurte adăugiri la simțurile fizice ale percepției și să nu ne implicăm prea mult în tehnica psihologiei:
1: Simțul intuitiv, care permite tot ceea ce a precedat vreodată.
2: Simțul imaginativ, care permite tot ceea ce poate urma.
3. Simțul umorului: care este tranzitoriu și blând și acționează ca un recul la șoc.
4. Simțul spiritual: (sau conștiința), care învăluie, pătrunde, contemplă și direcționează.
Acesta aduce individul la o stare de înțelegere, prin disponibilitatea de a privi cu o anumită considerație.
Înțelegerea constă în interpretarea și practicarea tuturor gândurilor și experiențelor comparative și veridice, prin urmare, ne dăm seama că o înțelegere excelentă este o întreprindere extrem de individuală și colectivă.
În ce constă toleranța?
O atitudine de abținere față de gândul, opinia, punctul de vedere sau acțiunea cu care cineva poate fi nefamiliarizat sau cu care nu este în deplină simpatie.
Acest lucru ne aduce în minte atitudinea de intoleranță și negație exprimată pe scară largă atunci când se întâlnește o propoziție aparent imposibilă sau una care nu a fost niciodată văzută, citită, auzită sau experimentată anterior.
Putem reprezentata scurt și grafic eroarea negării:
- Suma totală a fiecărei experiențe individuale este finită sau limitată și poate fi ilustrată printr-un cerc de mărimea unei monede:
- Suma totală a tuturor experiențelor, trecute, prezente și viitoare, este infinită sau nelimitată și poate fi ilustrată printr-un cerc vast descris pe cea mai îndepărtată întindere a spațiu-timp;
- Cunoaștem prin cărți, media și în multe alte moduri nenumăratele experiențe care au loc sau au avut loc și pe care altfel nu le-am fi întâlnit niciodată.
- Constatăm, comparând experiența individuală cu toate experiențele, un raport prea vast pentru a permite inconștiență sau intoleranță
- Prin urmare, prin dezvoltarea înțelegerii, corelăm experiența noastră individuală cu infinitul.
Aceasta reprezintă adevărata cooperare.
Prea mulţi “vorbitori” îşi prezintă gândurile și experiențele individuale în cadrul întâlnirilor forumurilor grupurilor civice, sociale și artistice. Tendința majorității vorbitorilor este aceea de a nu reuși să coreleze experiența lor individuală cu cea a altora, în cea mai semnificativă sau cuprinzătoare relație.
Acest lucru este rezultatul practicii noastre egoiste și lasă în urmă necesitatea recunoașterii corelării înainte de a se putea găsi o îmbunătățire.
Putem spune că a încerca să practici și să predai ceea ce este cunoscut este de cea mai mare valoare. Acest lucru poate fi realizat doar prin sondaj și plănuire cooperativă și veridică și este de o asemenea amploare încât necesită și permite cea mai înaltă înțelegere a fiecărui individ, cu o colaborare completă și inteligentă.
IDEALISMUL
Idealismul urmărește cea mai înaltă perfecțiune supremă
Morală: Ştiința conduitei umane, care distinge între bine și rău
Toate marile personaje din istorie au susținut și au convenit asupra unui program de relații umane bune, bazat pe morală și idealism.
Fiecare știa că practica acceptată se bazează pe neadevăr și a căutat să o reconstruiască având adevărul ca fundament, idealismul ca scop și educația și predarea ca metodă.
Acest lucru a fost adesea încercat fără o plănuire adecvată, prin urmare nu s-a găsit o înțelegere largă sau nu s-a făcut posibilă cooperarea.
Trebuie doar să recunoaștem nevoia de a plănui, astăzi și, cu înțelegerea și tehnica noastră extinsă (poate primim şi tehnologia în ecuaţie dacă se retrage de pe poziţiile de scop, fundament şi metodă exclusivă), putem iniția și dezvolta plănuirea și putem stabili acțiuni pentru relații mai împlinitoare și mai armonioase.
ISTORIE – ECONOMIE – CIVICĂ
Istoria este înregistrarea sistematică a evenimentelor trecute din viața omenirii
Economia este știința producerii și distribuirii tuturor valorilor, materiale și spirituale.
Civica este practica unei economii științifice și conștiincioase, cu o înțelegere adevărată a istoriei.
Prin examinarea și verificarea constantă și științifică a gândirii și practicilor noastre din trecut, putem distruge acceptările tradiționale ale valorilor inferioare, inclusiv ignoranța și superstiția, care duc înapoi spre barbarie – tulburări sociale profunde din cauza practicii neînţelese a economiei, colonizarea a mereu noi “pământuri” ale abundenței, lăcomia de a extrage resurse, impozitare fără reprezentare, etc.
Ideea de economie este simplă în teorie și practică.
Conservarea, fie că este vorba de energia omului sau de bogăția naturii, este primordială.
Echilibrul este necesar, al producției în funcție de nevoi.
„Nu risipi, nu duce lipsă” este o veche zicală.
Hrana, îmbrăcămintea și adăpostul sunt nevoile materiale ale omului, dependente de condițiile climatice în care trăiește. Omul tinde în mod natural spre inactivitate, mai ales acolo unde clima îi ajută și hrana este din belșug pentru confortul său. Trebuie făcută o distincție între o țară abundentă cu puțini oameni și o țară încă abundentă unde locuiesc milioane de oameni. O diferență de practică economică este imediat evidentă. Risipa și extravaganța sunt absorbite mai ușor în prima instanță.
Omul răspunde în mod natural în funcție de nevoile sale și oferă doar un surplus suficient pentru a-l susține în situațiile naturale neprevăzute, cum ar fi iarna, inundațiile, boala, etc.
Suferă atunci când nu reușește să ofere suficient și este la fel de adevărat că suferă şi când oferă mai mult decât suficient, mai ales pentru o perioadă continua şi lungă de timp.
Echilibrul este necesar.
Cu cât studiem mai mult viața, cu atât se vede că legea inexorabilă a Naturii este relația internă a tuturor valorilor cu Adevărul. Conștiința cuiva ne spune atunci când se practică conservarea.
Primii „pionieri” umani trăiau aproape de Natură. Distincțiile de clasă lipseau. Caracteristica principală era altruismul. În alegerea amplasamentului satului s-a combinat cea mai bună judecată individuală cu cea colectivă. S-a găsit un acord, fiecare își cunoștea munca și o făcea. Fiecare a căutat asemănările relațiilor (nu deosebirile) și a construit în consecință. Conștientizarea constantă a nevoilor cimentează eforturile, dar divergenţa intereselor produce dezintegrare.
A fost nevoie de mii de ani de malpraxis social-economic înainte ca recunoașterea concertată a necesității să fie găsită și afirmată în suficienţă.
Acest articol concepe o schiță a economiei sociale ca oglindă autentică a suficieţei, conform căreia caracteristica distinctivă demonstrată de o civilizație evoluată este relația simbiotică și echilibrată dintre individualitatea afirmată și efortul uman colectiv, direcționat inteligent care să servească la dezvoltarea unei mai bune înțelegeri care duce la relații umane mai bune.
Mai mult, necesitatea stringentă şi nu suficienţa impune acum ajustarea efortului nostru colectiv la practica noastră foarte individualistă, pentru a restabili echilibrul necesar pentru viitoarele relații de ordin înalt.
Spiritul Pionieratului
Cu toată dezvoltarea tehnologică şi birocratică putem recunoaşte haosul, incertituinea şi ignoranţa, într-un cuvănt frica, ca fiind dușmanul comun tuturor, fiind deja un pas spre unitate de scop și acțiune concertată.
Fie că suntem muncitori, oameni de ştiinţă, funcţionari sau agricultori, depunerea eforturilor individuale din motive de necesitate a dovedit principiul realizării suficienţei doar prin acțiune concertată. Interesele centrate pe necesitatea unui câmp nelimitat de muncă, o strădanie creativă puternică, plus o dragoste și zel pentru libertate și acțiune, au permis prea puțin timp pentru lucruri neesențiale. După ce necesitățile preliminare ale interesului comunității au fost organizate și stabilite, nu a mai fost decât un pas scurt pentru a reveni la instinctele caracterului individual și a menține accentul pe interesele personale și dezvoltarea personală.
Dezvoltarea sistemului monetar intră în analiza noastră în acest moment, deși aici recunoaștem doar că este un dispozitiv pentru facilitarea comerțului. Toată lumea recunoaște că banii sunt un mijloc de schimb foarte util, dar câți s-au gândit la relele unei semnificații greșite a acestora, mai ales când sunt amplificate de sute de milioane de ori.
Şi educația trebuie menționată aici, deoarece ambele sunt mijloace sau agenții către un scop și niciunul nu este un scop în sine.
Educația, în definiția sa de bază, constă în stabilirea şi însuşirea celei mai bune metode de a face orice și în căutarea transmiterii înțelegerii contemporanilor și posterității noastre.
Ceea ce se dorește a fi arătat pe scurt aici este că îndepărtarea de la comunitate sau interesul comun a devenit la început extrem de individuală și diversificată, ducând devreme la stabilirea unei caracteristici distinctive de egoism, individulismul.
Cele mai mari realizări ale oricărui popor au fost întotdeauna recunoscute ulterior prin echilibrul fin dintre efortul individual extrem și efortul colectiv inteligent direcționat. Istoric, monarhia, democrația și comunitatea au jucat fiecare un rol în acest sens, deoarece este evident că binele cel mai durabil se găsește atunci când interesele individului (fie al națiunii, fie al persoanei) sunt bine ordonate și echilibrate cu interesele întregului.
Trebuie să cultivăm spiritul unei minți tolerante (fără a permite impunerea vreunui obstacol politico-economic, religios sau social) și să recunoaștem nevoia absolută și crescândă de traducere precisă a înțelegerii complexe în aplicarea unei ordini sociale re-evaluată.
De asemenea, trebuie să recunoaștem că alegerea formei de guvernare sau de a fi guvernati (înţeleasă ca tradiţie – economie – civică ) este o sarcina complexă, că nici o națiune sau comunitate nu va intra în mod deliberat într-o încercare pe care o văd ca pe cale de anihilare, şi înțelegând acest lucru, nu ar trebui să intrăm doar într-o toleranță pasivă față de eforturile lor, ci trebuie, printr-un efort pozitiv și creativ, să oferim sprijin în măsura maximă a abilităților noastre.
Diluarea frontierelor fizice ale lumii a fost practic realizată, iar examinarea precisă a îndelungatei perioade de încercări și erori din trecut va ajuta la conturarea conceptelor şi la convingerea că este inutil să continuăm partea de „eroare” a eforturilor anterioare.
Este necesar să ne dăm seama că secolele trecute au recunoscut o economie bazată pe exploatarea muncii și a resurselor naturale, dar noua concepție va fi una de păstrare și cultivare intensivă, cu un nou accent de înțelegere pus pe „Muncă”. Acest lucru va necesita un efort mai strict în cooperare, iar atunci când destul de mulţi își vor da seama de această nevoie, va rezulta o nouă apreciere a efortului unificat.
Recunoscând cât de strâns legată este bunăstarea lumii și a noastră, ar trebui să prețuim libertatea și interdependența și ar trebui să avertizăm și să ne ferim de pierderea lor pentru oricine ar viza-o. Şi mai ales ar trebui să conștientizăm și să subliniem, de asemenea, pericolele inevitabile care însoțesc orice întreprindere colosală de colectivizare și tehnologizare, care poate înăbuși efortul și inițiativa creativă prin îndepărtarea sau ascunderea cauzelor unui efort individual ridicat.
Reevaluarea spiritului vremii
Primul pas în orice efort de îmbunătățire a relațiilor umane constă în a da exemplu prin dezvoltarea unei stări de spirit, care trebuie să preceadă orice acțiune, în direcția propriei noastre îmbunătățiri sociale.
Putem începe această dezvoltare imediat ce înțelegem că perspectiva noastră materialistă este rezultatul unei practici îndelungate de individualism excesiv și diversificat, născut din concepții greșite de timpuriu și dorințe egoiste.
Acest lucru ar trebui realizat prin metode plănuite și ordonate, deoarece toate structurile fine sunt rezultatul plănuirii coordonate și al efortului de cooperare.
Cooperare 40%, Capital 30%, Muncă 30%
O apreciere revizuită va egaliza valorile relative care trebuie atribuite „Capitalului” și „Muncii” și o nouă forță direcțională va fi dezvoltată pentru a menține această ajustare, cooperarea, dar nu o cooperare la care face apel managentul birocratic ci genul de cooperare pe care l-am descris la început, să-l recapitulăm:
- Suma totală a fiecărei experiențe individuale este finită sau limitată și poate fi ilustrată printr-un cerc de mărimea unei monede
- Suma totală a tuturor experiențelor, trecute, prezente și viitoare, este infinită sau nelimitată și poate fi ilustrată printr-un cerc vast descris pe cea mai îndepărtată întindere a spațiu-timp;
- Cunoaștem prin conversatii directe, cărți, media și în multe alte moduri nenumăratele experiențe care au loc sau au avut loc și pe care altfel nu le-am fi întâlnit niciodată.
- Constatăm, comparând experiența individuală cu toate experiențele, un raport prea vast pentru a permite inconștiență sau intoleranță
- Prin urmare, prin dezvoltarea înțelegerii, corelăm experiența noastră individuală cu infinitul.
Aceasta reprezintă adevărata cooperare.
Cauză și efect
Criminalitatea, depresia, ipocrizia și lăcomia sunt doar efectele practicii noastre acceptate și, până când nu plănuim și nu remediem cauza prin aceasta, nu se va realiza nici o îmbunătățire.
Specialiștii în economie, politică și financiară nu sunt plănuitorii în această etapă. Pot fi planificatori excelenţi dar nu pricep nimic din plănuire.
Trebuie să analizăm și să urmărim cu atenție schimbările din secolul trecut care se referă la familie ca unitate socială, deoarece pe multiplicarea acestei unități de măsură se bazează structura noastră socială.
Este necesar să reafirmăm îndatoririle individuale atât față de ceilalți, cât și față de comunitate; de asemenea, să reafirmăm relația statului față de individ printr-o disecare atentă, astfel încât aceasta să poată fi înțeleasă și practicată de toți.
Nici o procedură de plănuire nu poate fi cuprinzătoare decât dacă permite cea mai mare flexibilitate și libertate de exprimare individuală și colectivă și asigură în mod adecvat exprimarea nevoilor viitoare;
De asemenea, nu putem dezvolta cu succes conducerea necesară pentru a merge mai departe decât dacă se menține un spirit nou și re-dedicat față de tineri, care în prezent sunt agenți dispuși, deși neinspirați, în acest scop.
Iată câteva considerații care vor admite o aplicare constructivă și o sarcină care invită o înțelegere largă și empatică.
Ar trebui să fie datoria noastră înaltă și morală să concepem și să recunoaștem plănuirea și să ne dedicăm cel mai mare efort aplicării sale, de la mic spre mare.
CĂTRE TOȚI CEI CARE SUNT ÎN FAVOREA UNEI PLĂNUIRI ŞI ÎMPOTRIVA PLANIFICĂRII
Trebuie să avem o plănuire—nu poate exista cooperare fără ea (experimentăm, recunoaştem, cunoaştem, constatăm, corelăm, armonizăm). Este esențial pentru o societate complexă. Trebuie să înfruntăm faptele. Nu mai putem trata dezordinea de astăzi ca pe o perturbare tehnică sau tehnologică a structurii financiare și de credit.
Este o infecție fundamentală și sistemică care se extinde în şi din antichitate.
Este posibil ca o analiză a eforturilor omenirii, cu cauzele și condițiile evenimentelor, mai degrabă decât nararea lor istorică, va ajuta la oferirea unei abordări.
Să privim înapoi cu ajutorul istoriei şi a ajutoarelor sale (antropologie, arheologie, etc.) și înainte cu ajutorul științei ( şi a creatoarelor acesteia – conştienţa, conştiinţa şi convingerea).
Când omenirea a ieșit din starea primitivă la cea barbară, au rămas în urmă multe secole de luptă egocentrică și egoistă.
Omenirea a ajuns deja științifică, după cum o dovedește adaptabilitatea sa la mediu, care a pus bazele unei vieți stabile și organizate.
Acolo și-a dezvoltat cea mai înaltă abilitate individuală, împreună cu utilizarea inteligentă a efortului său cooperativ și ne-a oferit elementele esențiale ale unei civilizații înalte – armonia, munca (afirmarea) şi empatia oglindite în frumuseţe, adevăr şi dragoste, adică responsabilitate, capacitatea şi abilitatea de a răspunde către lume şi de a primi răspunsuri .
Primii au fost vraciul tribal sau căpetenia, indivizi perspicace și prevăzători, și-au folosit puterea magică asupra temerilor și concepțiilor greșite ale semenilor săi. Dar ingeniozitatea omului egoist care a supravieţuit a inventat banii care ofereau mijloacele prin care această putere putea fi stocată, transmisă și folosită atunci când era necesară nu doar pentru nevoi, ci şi pentru interese şi dorinţe. Pentru că oamenii sunt totuşi creaturi cu conţienţă de sine, stocarea, transmiterea şi folosirea puterii acumulate dobândite prin orice alt mijloc decât efortul propriu şi în orice alt scop decât exprimarea individualităţii astfel dobândite şi participarea la eforturile celuilalt de a-şi exprima individualitea şi recunoaşterea acesteia, era un paleativ care asigura o bucurie de prea scurtă durată, aşa cum este si azi, iar valoarea fiecăruia ca individ este dependentă de această activitate necontenită de procurare, stocare, transmitere, folosire şi afişare a puterii intr-o formă pentru care se putea obţine o recunoaştere aproape instantanee şi fără efort, facilă dar de scurtă durată, inautentică dar mascată, pretinsă fără a fi reală.
Este concepția greșită fundamentală și rădăcina tuturor relelor. Aici intervine conștiința de clasă, însoțită de ipocrizie, invidie, lăcomie, ură și crimă.
Acesta a fost începutul unui sistem de exploatare care infectează complet societatea noastră occidentală și se bazează pe teama subiacentă de nesiguranță din mintea celuilalt.
Ce preț de plătit pentru securitate — alături de robie mentală și fizică.
Această teama subiacentă de nesiguranța din mintea celuilalt a facut necesare tot felul de tertipuri pentru a se evita durata prea scurtă de bucurie şi scăderea satisfacţiei de a fi apreciat pentru această pretinsă putere acumulată.
Aceasta urma să fie rezolvată prin transmiterea bogăției (bazată pe lucruri și pământ, exprimată prin bani) prin sisteme de ereditate şi prin structuri (instituţii) politice şi religioase cu statute şi titluri dintre cele mai megalomane.
Nu trebuie să uităm nici amploarea corpului greoi şi labirintic de legi care a trebuit ridicat pentru a ajuta la protejarea acestei prețioase moșteniri materiale.
Ar fi putut fi pregătită scena pentru altceva decât revolta supremă a sufletului omenesc – anima mundi, când nedreptatea, intoleranța și tirania erau combătute de violenţă, invidie, frică și ură?
CUM SE PLĂNUIEŞTE O PLĂNUIRE
Plănuirea trebuie să fie cuprinzătoare, dar flexibilă, pentru a permite creșterea viitoare și să fie enunțată astfel încât toți să o poată înțelege. Acest lucru face ca cooperarea să fie inevitabilă, datorită liberului arbitru natural al omului şi va putea rezulta numai după dezvoltarea unei noi stări de spirit şi dispoziţie a minţii, care precede orice acțiune.
Această stare de spirit şi dispoziţie a minţii îi va recunoaște pe ceilalți în mod egal sau chiar înainte de gândirea doar la sine, va avea curajul să recunoască și să dea mai departe faptul că ideile sunt moștenirea noastră comună și să susţinem şi salutăm o cât mai mare participare la acestea.
Am putea învăța că Frumusețea, Utilitatea și Economia sunt factori inseparabili și esențiali în orice efort care merită, am putea înceta să încercăm permanent să reconciliem resursele naturale (comune) cu proprietatea privată şi invers.
Ne-am putea dedica din nou tineretului prin învățătură și exemplu și am putea proteja toate agențiile create în acest scop de relele care le-ar corupe pe care deja le cunoştem, menținând conștientizarea și calitatea mereu prezente în metoda noastră.
Am studia schimbările trecute din familie ca unitate socială și am re-afirma şi redefini îndatoririle indivizilor unul față de celălalt și față de comunitate, stat sau lume, mai ales îndatorirea de participare directă şi nu doar prin preferinţe, dorinţe şi alegeri, facile şi comode dar fără substanţă.
Ne-am putea gândi serios la cum am ajuns să muncim doar prin procură şi să considerăm asta singura muncă.
Am putea înceta să ne mai punem încrederea pe care trecutul a arătat-o în lucruri și am putea încerca să creem o nouă valoare în raport cu viața umană.
Am ReCunoaște că problema nu este de natură economică, politică și financiară, ci de natură fundamental socială.
Am realiza că practicarea continuă a erorii este ne-științifică; prin urmare, nu poate exista religie sau artă, ci ipocrizie.
Am putea învăța că „Capitalul” (acumularea) și „Munca”(activitatea prezentă) sunt doar fațete alternative ale energiei și le-am putea echilibra cu direcție şi intenţie. Am putea pune ordine din punct de vedere economic în casă, apoi comunitate și vom realiza valoarea irosită în încercarea de a guverna o țară care are doar o minoritate care face treaba.
Întrucât toate structurile fine sunt rezultatul unor metode atent plănuite și ordonate, învăţăm că plănuirea co-ordonată precede efortul de cooperare.
Insistența asupra valorilor negative, cum ar fi infracțiunile pe prima pagină, va dispărea atunci când vom plănui și vom înființa con-științific intreprinderi cu adevărat sociale ca o preocupare tot mai mare a tuturor, cu libertatea și oportunitatea oferite fiecărui individ de a contribui cu cel mai înalt efort creativ al său.
PROPUNERE PRIVIND PLĂNUIREA
Acum, că s-a ajuns la o stare de haos și întrucât:
- Structura economică și monetară dă dovezi ale unei dezordini grave și crescânde și întrucât.
- Se pare că există o prăbușire rapidă a calităţii de viaţă şi calităţii vieţii; și întrucât
- Devine din ce în ce mai evident că sistemul nostru reprezentativ nu a funcționat corect de mult timp, fiind mai degrabă o adunare de simpli delegați ai dorințelor privilegiate, fără a aprecia acțiunea unificată și concertată; și întrucât
- Relațiile morale, etice, juridice și educaționale descriu o condiție turbulentă, permițând abuzul și prăbușirea justiției și egalității; și întrucât.
- Ipocrizia sub care sunt îmbrăcate relațiile noastre împiedică practicarea sănătoasă a artelor și dezvoltarea calităților spirituale şi a conexiunilor şi relaţiilor specific umane şi întrucât
- Libertatea și dreptatea sunt din nou în pericol, prin exemplul comparativ al „Impozitării fără reprezentare” de astăzi.
Și, prin urmare, se plănuieşte:
Ca în baza Legii 219/2015 să se poată înfiinţa asociaţii de către câte o comisie mică și selectă (din cel puţin 3 femei şi bărbaţi), al cărei personal va fi compus din femei şi bărbaţi apolitici, aleși pentru abilitățile lor individuale remarcabile de rezilienţă în participare să organizeze plănuiri asupra tuturor aspectelor legate de relațiile umane de-acolo unde locuiesc și să transmită, la un moment dat după deliberări şi încercări o plănuire comunitară care va permite întregii comunităţi aplicarea sa recunoscută și concertată în comunitate și cu ceilalți, într-un demers solidar și creativ numit intreprindere socială.