Rolul autorităților publice și al partenerilor sociali în promovarea ocupării și formării profesionale

[Maria Sandor]

Preambul
În contextul provocărilor actuale de pe piața muncii și al nevoii de soluții durabile pentru integrarea socio-profesională a persoanelor defavorizate, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale și întreprinderile sociale au responsabilitatea de a colabora în mod eficient. Economia socială reprezintă o alternativă viabilă și inovatoare pentru dezvoltarea locurilor de muncă, mai ales în comunitățile unde oportunitățile sunt limitate.

Dezvoltarea de mecanisme de cooperare între instituțiile statului, sectorul asociativ și mediul antreprenorial social este esențială pentru consolidarea unei economii incluzive. În acest cadru, autoritățile locale au un rol central în sprijinirea inițiativelor economiei sociale, iar implicarea întreprinderilor sociale în implementarea politicilor de ocupare poate contribui semnificativ la reducerea șomajului și la creșterea coeziunii sociale.

Propuneri de discuții:
Care sunt cele mai eficiente forme de colaborare între autoritățile publice, ONG-uri și întreprinderile sociale în sprijinul ocupării?

Ce modele de bună practică există la nivel local, regional sau internațional în ceea ce privește sprijinirea economiei sociale?

Cum pot autoritățile locale susține în mod concret dezvoltarea întreprinderilor sociale (ex. facilități fiscale, spații, parteneriate public-private)?

Ce rol pot avea întreprinderile sociale în implementarea și monitorizarea politicilor publice de ocupare?

Cum poate fi îmbunătățit cadrul legislativ și instituțional pentru a sprijini parteneriatul dintre sectorul public și economia socială?

Ce strategii de formare profesională pot fi adaptate pentru a răspunde nevoilor întreprinderilor sociale și beneficiarilor acestora?

Cum pot fi implicate comunitățile locale în inițiative de economie socială și în definirea politicilor de ocupare?

[Dorin Culic]

Din perspectiva noastră, ca întreprindere socială activă în comunitate, considerăm că autoritățile locale pot juca un rol decisiv în susținerea dezvoltării economiei sociale. În primul rând, facilitățile fiscale ar putea încuraja dezvoltarea durabilă – scutirea de impozit pe clădiri sau acordarea unor reduceri de taxe ne-ar permite să reinvestim mai mult în misiunea noastră socială.

Un alt aspect esențial îl reprezintă parteneriatele public-private. Ne dorim o colaborare mai strânsă cu autoritățile locale în furnizarea de servicii sociale sau în organizarea de evenimente comunitare. De exemplu, o întreprindere socială care angajează persoane vulnerabile ar putea fi implicată în proiecte locale de integrare profesională sau în prestarea de servicii comunitare, cu sprijin logistic și financiar din partea primăriei.

Nu în ultimul rând, am aprecia enorm transparența și sprijinul activ pentru accesarea de fonduri europene. Deseori avem nevoie de consiliere în scrierea proiectelor sau de cofinanțare, iar o intervenție din partea autorității locale poate face diferența dintre un proiect implementat și unul abandonat.

În concluzie, ne dorim ca autoritățile locale să vadă în întreprinderile sociale nu doar beneficiari de sprijin, ci parteneri egali în construirea unei economii locale mai echitabile, mai incluzive și mai sustenabile.

[Daniela Crisan]

Ca întreprindere socială dedicată sprijinirii tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, considerăm că economia socială reprezintă nu doar o soluție economică, ci o formă concretă de solidaritate socială. Acești tineri se confruntă cu o serie de vulnerabilități — lipsa unei rețele de sprijin, dificultăți în accesarea locuințelor și locurilor de muncă, discriminare, lipsa experienței profesionale — care le limitează serios șansele de integrare pe piața muncii.

1.Nevoia unui parteneriat real între stat, ONG-uri și întreprinderile sociale
Pentru ca sprijinul oferit acestor tineri să fie cu adevărat eficient, este esențială o colaborare activă între autoritățile locale, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), ONG-urile specializate și întreprinderile sociale. De exemplu, o formă eficientă ar putea fi parteneriatele tripartite pentru furnizarea de programe de formare, internshipuri sau job coaching, în care fiecare actor să își asume un rol clar și complementar.

2. Sprijin concret din partea autorităților locale
Un sprijin real pentru întreprinderile sociale ar însemna, de exemplu, alocarea de spații în regim gratuit sau subvenționat pentru ateliere sau birouri, facilități fiscale pentru angajarea tinerilor vulnerabili, sau prioritizarea acestora în procedurile de achiziții publice sociale. Aceste măsuri ar permite crearea unor locuri de muncă adaptate nevoilor și capacităților acestor tineri, într-un cadru protejat și susținător.

3. Rolul întreprinderii sociale în politicile publice
Noi nu doar creăm locuri de muncă, ci și generăm date și învățăminte relevante despre obstacolele întâlnite de tinerii care părăsesc sistemul. Astfel, întreprinderile sociale ar trebui implicate în grupurile de lucru pentru elaborarea și monitorizarea politicilor de ocupare, deoarece pot oferi o perspectivă directă și realistă asupra nevoilor beneficiarilor.

4. Formarea profesională adaptată realității
Tinerii noștri au nevoie de formări practice, pe meserii cerute local, combinate cu ateliere de competențe transversale: comunicare, gestionarea timpului, relaționare la locul de muncă. Programele standard nu răspund întotdeauna nevoilor lor specifice. Colaborarea cu centrele de formare profesională și cu firme dispuse să accepte ucenici este crucială.

5. Implicarea comunității locale
Comunitățile pot juca un rol decisiv. Prin campanii de conștientizare, prin rețele de sprijin informal (mentori, voluntari, angajatori locali), prin participare la definirea priorităților locale privind incluziunea socială, comunitățile pot contribui activ la reintegrarea acestor tineri.

În concluzie, întreprinderile sociale care sprijină tinerii post-instituționalizați nu pot reuși singure. Este nevoie de o viziune integrată și de politici publice coerente, care să sprijine și să valorizeze munca noastră. Numai împreună putem transforma vulnerabilitatea în potențial și excluderea în participare activă

[Adi Barbos]

Cum poate fi îmbunătățit cadrul legislativ și instituțional pentru a sprijini parteneriatul dintre sectorul public și economia socială? Îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional este esențială pentru a transforma parteneriatul dintre sectorul public și economia socială într-un instrument eficient de incluziune și dezvoltare durabilă. În prezent, cadrul legal este încă fragmentat și insuficient adaptat realităților și nevoilor întreprinderilor sociale, ceea ce limitează potențialul de colaborare între aceste entități și autoritățile publice.În opinia noastră, este necesară revizuirea și clarificarea legislației privind economia socială, pentru a stabili mecanisme clare de parteneriat public-social. De exemplu, ar fi utilă introducerea unor prevederi legale care să permită autorităților locale să încheie contracte directe sau parteneriate speciale cu întreprinderile sociale pentru furnizarea de servicii sociale, educaționale sau de ocupare, în mod similar cu achizițiile publice sociale existente în alte state europene.

[Author]

Posts