Forum Replies Created
-
Posts
-
Da. Din perspectiva Asociației Umbrela, întreprinderile sociale nu doar că pot, ci trebuie să devină spații în care formarea profesională și ocuparea se întrepătrund – mai ales când beneficiarii vizați sunt tineri care părăsesc sistemul de protecție a copilului și se confruntă cu multiple vulnerabilități sociale, educaționale și emoționale.
Asociația Umbrela desfășoară activitate economică în domeniul spălării și curățării articolelor textile (cod CAEN 9605), iar în același timp este furnizor autorizat de formare profesională pe acest segment. Astfel, organizația oferă:cursuri certificate în domenii conexe activității economice (ex: operator spălătorie, lucrător în curățenie),stagii de practică integrate în activitatea curentă,locuri de muncă adaptate pentru tineri aflați în risc de excluziune socială. Conștienți că un singur domeniu de formare nu este suficient pentru a acoperi diversitatea nevoilor și abilităților tinerilor, căutăm constant parteneriate cu alți furnizori de formare profesională, în special în domenii precum:horeca (ospătar, bucătar, lucrător în alimentație),
construcții (zidar, instalator),
îngrijire personală (frizer-coafor, îngrijitor persoane),
IT și competențe digitale de bază.
Prin aceste colaborări, urmărim să oferim opțiuni flexibile de recalificare, astfel încât fiecare tânăr să poată găsi un domeniu potrivit, în funcție de aptitudini și interes.Ca întreprindere socială dedicată sprijinirii tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, considerăm că economia socială reprezintă nu doar o soluție economică, ci o formă concretă de solidaritate socială. Acești tineri se confruntă cu o serie de vulnerabilități — lipsa unei rețele de sprijin, dificultăți în accesarea locuințelor și locurilor de muncă, discriminare, lipsa experienței profesionale — care le limitează serios șansele de integrare pe piața muncii.
1.Nevoia unui parteneriat real între stat, ONG-uri și întreprinderile sociale
Pentru ca sprijinul oferit acestor tineri să fie cu adevărat eficient, este esențială o colaborare activă între autoritățile locale, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), ONG-urile specializate și întreprinderile sociale. De exemplu, o formă eficientă ar putea fi parteneriatele tripartite pentru furnizarea de programe de formare, internshipuri sau job coaching, în care fiecare actor să își asume un rol clar și complementar.2. Sprijin concret din partea autorităților locale
Un sprijin real pentru întreprinderile sociale ar însemna, de exemplu, alocarea de spații în regim gratuit sau subvenționat pentru ateliere sau birouri, facilități fiscale pentru angajarea tinerilor vulnerabili, sau prioritizarea acestora în procedurile de achiziții publice sociale. Aceste măsuri ar permite crearea unor locuri de muncă adaptate nevoilor și capacităților acestor tineri, într-un cadru protejat și susținător.3. Rolul întreprinderii sociale în politicile publice
Noi nu doar creăm locuri de muncă, ci și generăm date și învățăminte relevante despre obstacolele întâlnite de tinerii care părăsesc sistemul. Astfel, întreprinderile sociale ar trebui implicate în grupurile de lucru pentru elaborarea și monitorizarea politicilor de ocupare, deoarece pot oferi o perspectivă directă și realistă asupra nevoilor beneficiarilor.4. Formarea profesională adaptată realității
Tinerii noștri au nevoie de formări practice, pe meserii cerute local, combinate cu ateliere de competențe transversale: comunicare, gestionarea timpului, relaționare la locul de muncă. Programele standard nu răspund întotdeauna nevoilor lor specifice. Colaborarea cu centrele de formare profesională și cu firme dispuse să accepte ucenici este crucială.5. Implicarea comunității locale
Comunitățile pot juca un rol decisiv. Prin campanii de conștientizare, prin rețele de sprijin informal (mentori, voluntari, angajatori locali), prin participare la definirea priorităților locale privind incluziunea socială, comunitățile pot contribui activ la reintegrarea acestor tineri.În concluzie, întreprinderile sociale care sprijină tinerii post-instituționalizați nu pot reuși singure. Este nevoie de o viziune integrată și de politici publice coerente, care să sprijine și să valorizeze munca noastră. Numai împreună putem transforma vulnerabilitatea în potențial și excluderea în participare activă
Din punctul de vedere al Asociatiei Umbrela, care se ocupă de sprijinirea și promovarea intereselor anumitor grupuri vulnerabile ( tineri proveniti din sistemul de protectie al copilului), provocările colaborării între organizații și instituții pentru sprijinirea ocupării forței de muncă pot fi multiple.Din experienta noastra enumeram
Lipsa unei comunicări eficiente: Colaborarea între organizații și instituții publice sau private poate fi adesea afectată de o comunicare deficitară. Organizațiile care lucrează la nivel de comunitate pot avea o viziune diferită față de instituțiile publice care sunt responsabile de implementarea politicilor guvernamentale. Aceasta poate duce la duplicarea eforturilor sau chiar la lipsa unor intervenții coordonate.
Diferențele de obiective și priorități: Fiecare organizație sau instituție are propriile sale obiective și priorități, care pot să nu fie întotdeauna aliniate. De exemplu, o agenție guvernamentală poate avea scopuri pe termen lung și mai rigide, în timp ce o organizație non-guvernamentală poate fi mai flexibilă și axată pe intervenții imediate și adaptabile.
Lipsa unui cadru legislativ sau de reglementare clar: De multe ori, colaborările între organizații și instituții se lovesc de lipsa unor reglementări clare sau de bariere administrative care fac implementarea unor proiecte de ocupare a forței de muncă mai lente sau mai complexe. Lipsa unui cadru legislativ favorabil poate împiedica fluxul de resurse și ajutoare financiare necesare implementării eficiente.
Resurse limitate: Fiecare organizație sau instituție dispune de un buget limitat, iar în contextul crizelor economice sau sociale, acest lucru poate deveni o problemă semnificativă. Resursele financiare și umane sunt adesea insuficiente pentru a acoperi toate nevoile pieței muncii, în special în zonele mai vulnerabile.
Diferențele de abordare a nevoilor grupurilor țintă: Organizațiile și instituțiile care colaborează pot avea abordări diferite în ceea ce privește nevoile specifice ale grupurilor țintă. De exemplu, o organizație care se concentrează pe sprijinirea persoanelor cu dizabilități poate să aibă o viziune diferită față de o instituție guvernamentală care are un focus mai larg pe șomajul general.
Rezistența la schimbare și inovație: Unele instituții publice sau organizații pot fi reticente în a adopta metode noi sau inovative pentru a sprijini ocuparea forței de muncă, preferând soluții deja testate, dar care nu mai sunt întotdeauna eficiente. Această inerție poate afecta dezvoltarea unor noi modele de succes.
